flata pe valea râului Sâmbăta, la poalele Munţilor Fagaras, mănăstirea este renumita ca loc de reculegere, mângâiere si întărire sufleteasca pentru credincioşii si vizitatorii ce se roagă ori poposesc în acest sfânt locaş.
     Istoria mănăstirii începe din secolul al XVII-lea, când satul si moşia din Sâmbăta de Sus intra în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpatilor. în anul 16S4, acest boier construieşte o bisericuţa din lemn pe valea râului. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, Constantin Brâncoveanu , domn al Tarii Româneşti între anii 1688-1714, a zidit în piatra o bisericuţa si o mănăstire. în încercarea de a întări ortodoxia româna din Transilvania si de a da mărturie în timp despre unitatea de neam si credinţa a românilor de pe ambele versante ale Carpatilor, domnitorul Constantin Brâncoveanu întemeiază aici o mănăstire ortodoxa, aduce călugări si dascăli din Tara Româneasca, înfiinţează o scoală de gramatici, un atelier de pictura si o tiparniţa. Imediat după martiriul ctitorului (trădat si decapitat la Constantinopole în 1714, cu toţi cei patru fii ai sai), a început si cel al bisericii. Un timp s-a mai ţinut cont de rugăminţile doamnei Marica, soţia domnitorului, si de existenta moştenitorilor acestuia. Bastion al apărării ortodoxiei în Tara Făgăraşului, mănăstirea va fi dărâmată în anul 1785, din ordinul generalului Preiss. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusa în stare de ruina. în decursul celor 140 de ani de părăsire în bătaia vînturilor, a ploilor si a zăpezii, de la data distrugerii se cunosc mai multe încercări de restaurare a mănăstirii; merita amintite eforturile Mitropolitului Andrei Saguna, ale Episcopului Ilarie Puscariu sau ale călugăritei Măria Boros.

     După 208 ani de la dărâmarea ei, Mănăstirea Brâncoveanu a reînviat în ziua de 15 august 1993, la sărbătoarea „Adormirea Maicii Domnului", când s-a sfinţit biserica noua ce poarta hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ca si întreaga mănăstire. în prezent obştea mănăstirii este de 35 de vieţuitori fiind condusa de părintele stareţ Arhim. Ilarion Urs.
     Un mare renume a adus mănăstirii atelierul de pictura pe sticla. Nu trebuie sa uitam ca scoală de zugravi, întemeiata de Brâncoveanu la Sâmbăta, a împământenit aici stilul brâncovenesc, mai întâi în picturi murale la bisericile din aceasta parte a tarii, iar apoi în pictura pe sticla, al cărei leagăn de formare a fost Tara Făgăraşului. Astăzi, atelierul de pictura pe sticla în care se lucrează într-o maniera noua picturi tradiţionale pe sticla si creaţii noi, este cea mai importanta scoală de pictura din tara, scoală condusa de Părintele Arhidiacon Calinic Morar.

     Istoria zbuciumata a Mănăstirii Brâncoveanu incepe si ea cu legenda unui izvor tămăduitor. Izvor găsit de oameni acum 500 de ani intr-o poiana : « un paradis de verde si vis la poalele Făgăraşului ». de cum l-au găsit, au inceput tămăduirile miraculoase pentru cei ce i-au băut apa. Si i s-a spus Izvorul Tămăduirii...